Ciudățenii – sau zicerea doamnei Ileana

Tot felul de ciudățenii în noua societate capitalistă multilateral dezvoltată.

E plin de ciudați și ciudățenii. Mai ales în oraselele de provincie unde vorba aia, ” șeful ” de oriunde o fi el și cum o fi ajuns ” sefut ” pe bune sau mai pe nașpa e TATUCUL tuturor.

Nu contează că dumnealui e bugetar și vine de niciunde fără să aibe nimic la bază.

Nu chiar nimic doar gura mare, limba dulce și catifelată pe bucile tatucilor mai mari.

Adeca ăia aleși democratic de cetățeanul sfios cu gândul la binele personal și al amărăciunii de unitate administrativă unde supraviețuiește.

Se întâmplă să te procopsesti cu niscaiva tovarăși care în urmă experienței vaste din viata în care au tăiat frunze cu numeroase utilități să descopere brusc ce inteligenta vaste și ce pricepuți din bugetul statului.

Dacă din umilul salariu de șef, subsef în orice ordine și secvențial pe subordonari apuci să mai faci și niște acareturi e clar.

Deja ai avansat. Nu mai esti un simplu șefuleț și gata joci în liga mare. Esti in devenire Tătuc cu toate beneficiile.

Si nici nu trebuie să ți bati capul cu devenirea că, așa se întâmplă tu ca sefut ai în subordine capete învățate deja cu manevrele și limbi mătăsoasă.

Lac să fie că broaște destule.

De exemplu să întâmplă că o tanti supraviețuitoare de mulți tatucei cu acareturile foarte bine consolidate, să ardă de nerăbdare să te conducă pe drumul cincinalului plin de succese.

Ciudat e că și sângele proaspăt ăla care nu a știut cum e cu cincinalu a învățat repede cum e modelul clasic.

Sau niște aia hirsiti în chichite specialiști în lustruit buci și memorizatori de goagle, pentru o ciosvarta să te ajute să evolueze personal .

Spre statutul de Tătuc plin cu drepturi inalienabile e mai complicat.

Nu oricine poate fi Ayatolah.

Da papucel, galos, pres și tătucean e posibil.

Da, vorba vine ciudățenii. De fapt vorbim de analfabeți functionali. De homunculusi deveniți oarece cu buget de la stat. Pusi din varii motive . Cele mai importante fiind pupatul dosului și abilitatea la șmecherii.

Ce dreptate are o mare scriitoare când concluzionează ea, filozofic ” fetița rahati peste tot”!