Ce s-a ales de fabricile comuniste

Severinul din Epoca de Aur

În 1960, ia ființă Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL). În 1960 este comasat Șantierului Naval cu Atelierele CFR, formând Uzina Mecanică profilată pe construcții de nave și vagoane. Universitatea Populară este înființată în 1963 (până în 1979). Prezenṭi la Turnu-Severin, la 7 septembrie1964Gheorghe Gheorghiu Dej și Iosip Broz Tito pun piatra de temelie a hidrocentralei “Porṭile de Fier I“. Discuțiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistențǎ încǎ din 1955. Iniṭiativa a aparținut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito. În 1967 s-a terminat construcția cinematografului “Portile de Fier” și a Policlinicii. Combinatul de Celuloză si Hârtie (CCH) este înființat în 1969 iar capacitățile de producție vor intra pe rând în funcțiune între 19721975. În 1970 este inaugurată Fabrica de Nutrețuri Combinate.

În 1972 Turnu-Severin devine municipiu. Sublinierea identității naționaliste în ideologia comunistă a anilor ‘70, clădită pe baza anteriorității traco-dacice, opusă latinității occidentale “cotropitoare”, adaugă la numele Severinului cu ocazia împlinirii a 2050 de ani de atestare documentară și numele antic Drobeta. La 15 mai1972, prin Decretul 197 al Consiliului de Stat, numele orașului devine Drobeta-Turnu Severin. La 16 mai1972Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito inaugurează sistemul hidroenergetic “Porṭile de Fier I“. În aceeași zi, 16 mai 1972, Iosip Broz Tito este decorat de Nicolae Ceaușescu la Turnu Severin cu cea mai înaltă distincție a R.S.R., Ordinul Victoriei Socialismului.

 În 1980 s-a construit cinematograful “Flacăra” și Casa Tineretului, iar în 1983 hotelul “Traian”. Între anii 1978 și 1983 este construită Fabrica de Anvelope gigant. Producția maximă s-a realizat în 1985. După 1990, întreprinderea s-a constituit în societate pe acțiuni luând denumirea de ROTRAS S.A. Purtând numele de “Combinatul Chimic Drobeta”, între 1982-1988 începe construcția Uzinei de Apă grea (ROMAG). La 17 iulie1988 incepe producerea apei grele cu primul modul. În perioada regimului comunist s-a construit mai puțin în cartierele centrale, o parte din arhitectura specifică orașului vechi scăpând astfel de demolare. Dintre edificiile reprezentative ale acestei perioade se pot aminti: Hotel “Parc”, reședința SHN “Porțile de Fier”, Palatul Administrativ și blocurile alăturate, Casa Tineretului, magazinul “Decebal”, Casa Sindicatelor și fântâna cinetică din fața Palatului Cultural.

După 1990 se acutizează procesul involutiv al întreprinderilor  economice locale  astfel că majoritatea vor fi privatizate sau pur și simplu dispar.

O ultimă zvâcnire o mai are fosta RAAN- Regia Autonomă de Activități Nucleare în ziua de azi, în sensul că, și acum agentul termic se distribuie în mod centralizat, folosindu-se instalațiile fostului Combinat ,,Termo,,.

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare avea  ca obiect principal de activitate  producerea apei grele şi a produselor conexe, producerea de energie electrică şi termică pentru folosinţă industrială şi casnică, precum şi activităţi de inginerie tehnologică pentru obiective nucleare şi cercetări în domeniul nuclear.

R.A.A.N. a fost organizată ca regie naţională de interes strategic, cu specific deosebit, având în componenţă sucursale de producere a apei grele, de producere a energiei electrice şi termice, de inginerie tehnologică pentru obiective nucleare şi de cercetări nucleare. Sucursala ROMAG- PROD Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (R.A.A.N.) cu sediul în Drobeta Turnu– Severin, este singur producător de apă grea din Europa şi ţinând cont de producţia realizată anual, cel mai mare din lume.

Combinatul de Apă Grea a fost mândria epocii comuniste, la un moment dat, după 1990 asigura peste 5.000 de locuri de muncă. Era și un bun bazin electoral, nu există politician, până la închiderea RAAN-lui să nu fi încercat să câștige voturile oamenilor de pe Platforma Halânga. 

Trebuie să amintim și de o altă mare realizare a regimului comunist, o altă ,, mândrie ,, a României  Sietemul Hidroenergetic de la Porțile de Fier. O construcție gigantică și care, mehedințenilor le-a pricinuit multe necazuri. Au fost înghițite de apele Dunării , pământuri , insula Ada Kaleh, și multe altele, pentru care localnicilor, regimul comunist le – a promis un preț de producător pentru energia electrică. Porțile de Fier ,, luminează ,, țara și foarte multe alte țări, iar localnicii au rămas fără mari beneficii, chiar și locurile de muncă s-au redus drastic.

Cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea și are o putere instalată de 1080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română și sârbă la Porțile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porțile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porțile de Fier II la 60 km în aval.

Navigația pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52,4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens și 37.2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.

Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Lacul de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitațile Baziaș și Orșova. Zona Porțile de Fier are un bogat potențial arheologic, istoric și turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porțile de Fier. Turbinele originale au fost construite de către LMZ Leningrad, dar ulterior construcția acestora a fost licențiată de UCM Reșița.

(sursă Wikipendia)

Cândva orașul Severin și județul Mehedinți au avut o industrie, de la întreprinderile miniere,de  la fostul CCH așa cum era cunoscut – Combinatul de Celuloză și Hârtie, mai erau MEVA – întreprinderea de vagoane, Portul și șantierele navale, și multe altele unde localnicii găseau locuri de muncă, și 

chiar dacă nu era Mehedințiul pe vremuri , pe același palier cu marele orașe nu era situat nici pe ultimele locuri. Și mai multe decât atât exista aceea demnitate a fiecărui localnic, că aparținea unui loc important al unei țări importante în lume. 

în țară lucrurile sunt asemănătoare 


Vulcan, Tractorul, Electroputere, Semănătoarea, Rocar, UMEB, Electroaparataj, Tricodava, Spicul, Danubiana, Hidromecanica, Ventilatorul sunt doar câteva dintre fabricile-emblemă ale industriei comuniste. Pe aceste platforme se lucra la foc continuu, 24 de ore din 24, zeci de mii de oameni munceau în fiecare dintre ele şi produceau marfă pentru export. După revoluţie, coloşii comunişti nu au mai reuşit să facă rost de comenzi, de care până atunci se ocupa statul, şi au intrat în colaps sub povara datoriilor tot mai mari. Rând pe rând, au fost cumpăraţi pe nimic de firme sau oameni de afaceri care după ce a expirat perioada contractuală în care au fost obligaţi să menţină obiectul de activitate (redus la câteva zeci sau sute de oameni) au vândut terenurile către dezvoltatorii imobiliari.

Peste 1.000 de hectare de teren sunt acum în posesia dezvoltatorilor imobiliari, în toată ţara. Cel mai mare proprietar de terenuri provenite din fostele fabrici este grupul francez Auchan, care deţine, prin Immochan, filiala imobiliară a grupului, 127 de hectare de teren din fostele fabrici. Achiziţia platformei Tractorul, care are 100 de hectare, i-a propulsat automat pe primul loc. Francezii mai au în portofoliu jumătate din terenurile de la Electroputere, adică 6 hectare, Tricodava şi GrantMetal. Pe locul doi se situează grupul austriac Immofinanz care deţine Ventilatorul, Rocar, Electronica, IUS Braşov, Eurolat Baia-Mare, Marotex Baia-Mare şi Amylon Sibiu. În total are 48 de hectare de platforme comuniste. Austriecii sunt urmaţi de omul de afaceri Ion Rădulea, care are Semănătoarea, Pumac şi Romcolor, în total 47 de hectare. Pe poziţia a patra, cu 41,2 hectare, se află olandezii de la AFI Europe, care au în portofoliu fostele fabrici UMEB, Laromet, Inox, Flacăra Ploieşti şi IMAR Arad. Pe poziţia a cincea se află Fondul sud-african de investiții NEPI, care deţine 38 de hectare de terenuri ce au aparținut fostelor fabrici Vulcan, FEA, Electroaparataj şi Dermatina Timişoara. ( sursă știrișinoutăti.ro).

Nicolae Ceaușescu vizită ROMAG
Porțile de Fier 
Porțile de Fier
Porțile de Fier
ROMAG
Severinul interbelic
Advertisements

2 thoughts on “Ce s-a ales de fabricile comuniste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.