DE ZIUA NAȚIONALĂ A PORTULUI POPULAR

Sărbătorită în a doua duminică din luna mai, Ziua Naţională a Portului a fost instituită printr-o lege publicată pe 13 mai 2015, în Monitorul Oficial.
Portul popular, una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, a trecut printr-un lung proces de evoluţie în ceea ce priveşte, în primul rând estetica pieselor de bază.

Într-o primă etapă, portul nostru popular s-a individualizat faţă de cel al vecinilor şi s-a diferenţiat în funcţie de zonă. Cromatica s-a diferenţiat local pe categorii de vârstă şi zonal prin preferinţele pentru anumite tehnici, motive etc.

Astăzi, costumul popular se mai poartă local, pentru valorificarea tradiţiilor artistice sau la evenimente şi sărbători, în regiuni ale ţării unde se mai păstreză datinile şi obiceiurile străvechi.

Cămaşa lungă şi albă este piesa de bază, cea care îl însoţeşte pe ţăran la muncile câmpului şi la sărbători. Cămaşa de duminică, a sărbătorilor de peste an, a Paştelui şi Crăciunului, cămaşa fecioarei şi a văduvei, cămaşa pentru nuntă, naştere şi botez, a datinilor şi obiceiurilor, cămaşa morţii, fiecare era diferită. Rădăcinile costumului popular se află în portul strămoşilor traci, geţi şi daci şi reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi cosmogonii.

Tainele meşteşugului se învaţă şi astăzi de la femeile satului şi se transmit din generaţie în generaţie.

În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune pentru a comunica cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”.

În Mehedinți, mai ales în mirifica zonă a Munților Mehedințiului lângă Podul lui Dumnezeu, în Pădurea de Liliac, pe câmpurile cu lapiezuri , în tot ceea ce înseamnă neasemuitul nord al județului, în locuri binecuvântate de Dumnezeu, de o frumusețe tainică portul popular ca și tradițiile fac încă parte din viața magică a oamenilor.  Tot ce s-a moștenit mai ales din rădăcina dacă a transcens veacurile și încă însoțesc oamenii în viață și eternitate. S-au găsit oameni, care s-au îndrăgostit de munții și obiceiurile mehedințene, și chiar dacă nu au fost născuți aici pe aceste plaiuri binecuvântate, au devenit de ai locului, și mai mult decât atât și-au făcut un țel din folclorul mehedințean. Au dorit să aducă în văzul lumii obiceiurile, să spună poveștile bătrânilor, și ale satelor, și mai ales au dorit ca acestea să nu se piardă, nici datinile, nici cântecele nici semnele cusute pe costumele populare. Unul dintre acești oameni este profesorul Cornel Boteanu, cel care a cules și a înțeles ,, Cântecul Zorilor,,, bocetul morților din Munții Mehedințiului. Și notele bocetului au fost transpuse în slove, pentru a rămâne mai departe, atunci când femeile care încă îl mai știu, s-or duce. Și dacă s-or duce ,,mesagerul,, trimis la Zamolxis va rămâne în cărțile profesorului Boteanu. ,,Cornetu,, vârful  de munte și poveștile lui le găsim în cântecele Anicăi Ganțu și a interpreților de la munte. Semnele cusute vor supraviețui peste timp pentru că Oana Pârvan și Iulia Martinescu au îndrăznit să aibe ateliere unde femeile țes și cos, iar vâlnicile, iile, maramele prind din nou viață.

Mai avem încă în Munții Mehedințiului pe Muma Domnica Trop, declarată de UNESCO tezaur uman viu, considerată ca fiind un rapsod popular cu un timbru unic în Europa. Care a îmbătrânit și e bolnavă, și nu mai poate ,,nici urca gealu,, ca în tinerețe și nici doini ca ,,oginioară,,. Mare păcat de Muma Domnica, că lumea aia care ar trebui să se mândrească cu ea, să fie recunoscătoare că există, în același timp nu vede. Unii nu văd nici locurile alea fabuloae prin care pășesc. Mare păcat, mare.

,,Muntii Mehedintiului pare că au pastrat, pana in zilele noastre, cele mai multe dintre practicile magice precrestine, folosite de la nastere si nunta pana la moarte, sau pentru a se apara de deochi ori de boli cumplite.

Astfel, in satul Obarsia Closani, se praznuieste, imediat dupa Sfantul Ilie, “Vinerea Ciumii”. Intr-o singura noapte trebuia lucrata o camasa a ciumii, astfel ca femeile torceau canepa, o teseau la razboi, o insailau si apoi spre dimineata o duceau la hotarul satului. Tot acolo duceau si moroii de-i ardeau.

O alta practica magica ce ii apara pe oameni de ciuma era sa traga o brazda circulara in jurul satului, noaptea, de catre femei in pielea goala si despletite, manate de un flacau, de asemenea, dezbracat. Descantecele de deochi, de “in de soare” (de insolatie), de moroi, de dragoste, de intorsura, de maritat, de buba, de muma padurii, ritualuri legate de pierderea sporului in casa, de luatul laptelui sau al rodului vitelor (rascocitul vacii) sunt stiute de babele din sate, dar nu multe le spun, ca sa nu-si piarda leacul sau ca sa nu fie acuzate de vrajitorie. Cinstirea lui San Toader si a cailor sai, a Sangiorzului si Napraorului, a Rusaliilor (zane rele), a Sanzienelor (zane bune), a Circovilor, de Sfantul Ilie, a Sfintei Marina (patroana lanurilor de porumb), a Sfintei Foca (cand e rau de foc si de animale), Ziua Ursului (cand nu se pomeneste numele nici unui animal de prada), a Vedeniei (cand se deschide pamantul si se vad flacarile comorilor, iar diavolul care le pazeste fuge), a Andreiului, patronul lupilor (cine sufla intr-o beregata de lup afla hotul sau pe cel care i-a facut rau) scot la suprafata legaturi profunde in lumea zeitatilor precrestine, dacice si tracice. La nastere, moasa copil  stie practicile magice derivate din cultul babelor de la daci) menite sa conserve fertilitatea mamei, sa apere pruncul de spiritele malefice si sa pregateasca primirea ursitoarelor. La nunta, momente specifice Obiceiurile de la inmormantare sunt conservate din ritualul dacic si sunt extraordinare, fascinante. Sulita mortului (un brad dezgolit de crengi pana aproape de varf si pus langa cruce, la mormant, mesager trimis lui Zamolxis), lumina satului (o lumanare in forma de spirala, ale carei resturi pot fi folosite la diferite vraji), frumusetea cantecelor numite Zorile, cantece care s-au pastrat in tot Plaiul Closani si care se canta in fata casei, dimineata, cu fata la rasarit si cu o lumanare in mana, de catre trei-cinci femei batrane, pomana facuta direct pe pamant, ca sa fie primita – sunt practici curente la inmormantarile din sate. La 40 de zile de la inmormantare, se face “slobozitul izvorului” – un rit pagan, facut in fata soarelui, luat drept martor.

Avem niște zile,  care înseamnă ceva sau nu pentru noi, sau se pierd în multiculturalism, și în vastitatea granițelor europene.  De a lungul timpului, ceea ce înțelegem ca fiind  etnografia a căzut pradă unei perpetue reîntoarceri într-un timp în care rolul său fundamental a fost de a căuta şi furniza elemente „tradiţionale”, „specifice”, „arhaice”, „supravieţuitoare” etc., care să poată fi utilizate ca argumente în lupta pentru reinventarea identităţii naţionale și proiectele succesive de stat național.

17499240_1652962608063831_2556397838861278103_n20120101_04060020120101_02165720120101_02482620120101_04014620120101_04160220150712_155803IMG-20160915-WA000020120101_04140020150712_15575920150703_22214420120101_04082420160423_18101120170120_21054420170123_15434120170123_13472420160423_18253720120101_04390920120101_04141320160423_17323020160917_19371920150712_12450820150712_122136IMG-20150628-WA000920160423_17325220150825_18493120160917_20393120120101_02450620120101_04142120160423_182457received_1186038061431380IMG_20170217_183453_67820160619_110340IMG_20160808_11403320120101_033904

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s