”Locul unde trăiește vinul-” Rajačke Pivnice

O întâmplare fericită m-a adus în aceste locuri, absolut fabuloase, ireale aproape,  de început și sfârșit de lume. Un spațiu mitic încremenit într-o buclă atemporală, o încolăcire printr-o gaură de vierme, viu și aproape neatins, de timp, de oameni, o lume de care aproape te îndoiești că e reală, unde simți nevoia să pipăi piatra și oamenii să te asiguri că nu e vorba de năluciri ci de lucruri palpabile. -” Rajačke Pivnice, un loc unic în care spațiul și timpul au încremenit, în eternitate.

 

Negotinul este renumit pentru podgoriile sale, populația există din viticultură aici, din timpuri imemoriale. Vinul este așa de important încât locul în care acesta ”trăiește”a fost construit și amenajat în mod special, mult mai bine decât casele de locuit.

Lângă locuințele permanente oamenii  au construit așa zisele”Pivnice”, crame ridicate din piatră, unde strugurii se transformă în vin și coniac. Sătenii le numesc case ale vinului, iar așezarea ca fiind locul unde ”vinul trăiește„ sau și mai bine spune unul dintre ultimii proprietari, Miodrag Karamanticic „ în sat trăiește omul și pe dealul Beli Breg, aproape de Dumnezeu,  trăiește vinul.

”Cramele de piatră sunt” locuințe” pentru vin, monumentale, trainice, impunătoare. Sunt făcute să dureze mult, sunt construite aproape ca niște fortărețe  unde stăpânește doar vinul, de el se leagă totul, iar oamenilor li se permite să fie veșnic lângă el, în locuințele durate pentru eternitate,  pe dealul Beli Breg, alături de podgorii, la  Rajačke .

Din multele localitățile la nord-vest și sud de Negotin cu podgorii întinse doar câteva  au ramas: Rajačke, Rogljevske (Rogljevačke), Stubičke și părți din Smedovačke, Trnjanske, Sikolske și Bratujevačke. Celelalte, cum ar fi Badnjevske, Rečanske, Mokranjske și multe altele nu mai există.

Cramele care aparțin de satul Rajac se află,  la doi kilometrii vest de sat, de a lungul podgoriilor care există aici, din vremea romanilor, pe partea dreaptă a dealului Beli Breg. Sunt așezări rurale unice, unde clădirile sunt construite după forma terenului, iar străzile sunt alcătuite după beciuri, de ambele părți ale acestora,  cu forme neregulate, sau chiar în mijlocul lor

. Nu există informații certe cu privire la data de construcție, pe multe dintre pivnițe există inscripții, dar ele au fost ridicate peste structuri preexistente, de lemn sau de piatră. Se spune că au existat aici cam 300 de pivnițe, azi mai sunt aproape 200 și trei distilerii, dintre care 16 sunt în ruine, 57 de beciuri sunt încă utilizate pentru fabricarea vinului, iar altele 19 au alte funcții. Taverne, spații de afișaj, sau săli de expoziții.

Există două tipuri de beciuri, unele care au doar parter și cele care au două etaje. La primul etaj sunt de obicei locuințele cultivatorilor, unde ar trebui să se ohihnească în timpul de la recoltatul strugurilor și  până la transformarea acestora în vin sau coniac. Dar, de fapt porțiunea aceasta este păstrată ca loc pentru petrecere, pentru că sărbătorile sătenilor din Rajac, nunțile și alte evenimente fericite sau nefericite, acolo se petrec . Fiecare familie avea una sau chiar mai multe astfel de pivnițe, ele erau parte integrantă a vieții fiecărui sătean din regiune.

În afara clădirilor monumentale, a cramelor, așezarea are un centru spiritual unde se află Copacul Sacru, masa comună din piatră și locul de sărbătoare și desigur , biserica.

În timpul anului sunt două sărbători importante Sfânta Treime și Sfântul Trifun, și la fiecare dintre ele se respectă anumite ritualuri.Toate ritualurile însă au legătură cu vinul roșu.

De exemplu, de Sfântul Trifun oamenii aleg din podgorii trei tulpini de viță care sunt bătute cu urzici ca să rodească. Lumea se adună la ambele sărbători în fața bisericii, se merge în procesiune spre podgorii, care sunt binecuvântate de preoți, stropite cu vin roșu, după care alaiul merge spre Copacul Sacru un dud, și se așează la masa de piatră, masa ritualică, unde sunt binecuvântați de preoți, stropiți cu vin pentru sănătat. La fel  ca și bucatele tradiționale care se împart pentru cei ce au fost truditori la vi, duși în Valea Morții, dar și pentru cei vii, ca să nu umble flămânzi pe lumea cealaltă.

După care urmează procesiunea spre cimitir și sfințirea și stropirea mormintelor cu vin roșu. Pentru că și cimitirul, sau ”casele” pentru eternitate ale țăranilor sunt tot, în deal la” pivnice”. Beciurile și vinul sunt incluse în toate ritualurile legate de naștere sau de moarte, de tot ce ține de viața veșnică sau cotidiană. Chiar și astăzi sunt păstrate obiceiurile arhaice. Când un sătean este înmormântat toții proprietarii de beciuri așteaptă cortegiul funerar, în fața cramei cu vin roșu. Ei stropesc drumul, carul mortuar cu vin și apoi îl urmează pe cel decedat la cimitir. În cimitirul din Rajac care a fost declarat în 1982, monument de patrimoniu sunt înmormântați doar proprietarii de ”pivnice”, pentru ceilalți săteni există un alt cimitir, în sat, dar uneori tradiția nu mai este păstrată cu strictețe.

Cimitirul datează din secolul al XIX –lea , cuprinde aproximativ 200 de pietre funerare vechi, bine conservate unice în Serbia. Sunt sub forma unor cruci monolit , cruci săpate într-o singură piatră, din gresie gălbuie, sau o coloană acoperită cu pietre plate. Suprafețele sunt acoperite cu ornamente în relief. Cel mai adesea pe baosoreliefuri se găsește o cruce afișată în diverse moduri, destul de elaborate, iar dimensiunea pietrei funerare atestă inclusiv starea materială a decedatului. O cruce sau o coloană impunătoare înseamnă că averea celui ce se odihnește sub ea a fost la fel de impunătoare.

Cel mai comun motiv basorelief este o cruce afișată în diverse moduri, destul de elaborate,  combinate cu litere IS HS NI KA, ca imagine simbolizează Golgota, Drumul Crucii, Răstignirea. De multe ori există rozete simbolizând Soarele, apoi un cerc, o svastică, panglici dințate și linii în zig-zag, sucursale simplificate și stilizate, viță de vie, linii întrerupte și  înclinate, panglici spirală și nișe arcuite superficiale.

Astăzi multe dintre crame și au pierdut strălucirea, printre pietrele lor au crescut copaci și se înlănțuie liane. Vinul însă, încă trăiește sus pe dealul Beli Breg, iar oamenii din Rajac viețuiesc așa cum au făcut-o totdeauna, cu podgoriile lor, cu vinul obținut după vechile metode și rețete tainice. Își petrec viața cu vin și tot el îi însoțește până și dincolo de moarte.

 

Gabriela Pogaci

.886922_515501938625250_5665553704731724936_o.jpg12485841_515500781958699_8315530343863435700_o.jpg12513599_515502531958524_6080259492138467466_o12418818_515500651958712_725396075482789590_o12471598_515502291958548_5623374653257375437_o

12469499_515503668625077_517803087444953437_o

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s